Delicios…

Dupa o zi luuunga…      dupa multa munca la birou…   e tare bine sa iti hranesti macar sufletul cu ceva gustos…

Asta am facut eu in seara aceasta. Am primit un mail “delicios”!

Va las sa va infruptati si voi din aceste delicatese…

Delicios… nu?

:)

Voluntar… EU?

Saptamana trecuta am avut prilejul de a participa la un eveniment care m-a facut sa-mi amintesc de una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii mele – cea de voluntar…

Leadership School - un eveniment bianual al fundatiei LEADERS care incearca sa vina in sprijinul tinerilor cu initiativa si sa ii ajute sa faca primii pasi pentru a-si atinge telurile si visurile. La acest eveniment am participat… mai multe detalii gasiti aici www.leadershipschool.eu.

Nu stiu cati dintre voi ati avul prilejul de a face parte dintr-un ONG la un moment dat, dar eu cu siguranta pot spune ca sunt foarte fericita, mandra si incantata ca am facut acest lucru. Stiu ca probabil multora vi se pare o prostie  … sa muncesti gratuit pentru cineva, sa iti pierzi timpul, anii, nervii sau mai stiu eu ce… asa degeaba … fara sa castigi un ban…

Asa este… daca nu ai facut acest lucru, nici nu poti sa intelegi de ce sa vrei sa faci asa ceva…

Eu pot spune ca pentru mine a fost o extraordinara experienta de viata, de unde am invatat foart multe lucruri.  Am invatat ca poti sa muncesti cu placere, sa faci ceea ce iti place, sa ai curajul sa-ti asumi responsabilitati, sa nu iti fie teama sa vorbesti deschis atunci cand ai ceva de spus  indiferent de audienta, sa crezi cu adevarat in tine si in lucrurile pe care faci sau in deciziile pe care le iei, sa fi inconjurat de prieteni care se implica la fel de mult ca si tine, sa creezi proiecte frumoase pornind de la o simpla idee…  si mai presus de toate, sa ajungi sa te cunosti pe tine, prin prisma oamenilor care te inconjoara.

Poate unora li se pare usor, sau poate vi se pare ca sunt doar vorbe aruncate-n vant… ei bine nu e chiar asa,  si…  cine stie … cunoaste experienta de a fi voluntar!

Ma gandesc mereu la ceea ce a insemnat pentru mine sa fac parte dintr-o mare familie de prieteni in care munceam si ne luptam toti cu acelasi scop… de a mai aduce o raza de soare si un zambet pe chipurile altor oameni prin proiectele pe care incearcam din rasputeri sa le facem (pornind de la ZERO).

Era multa munca, multa inovatie, mult stres, multa placere si multe nopti petrecute in sediul LEADERS pe o canapea (gri si nu prea comoda..) Dar a fost o adevarata placere si acesta era lucrul care ne motiva sa mergem mai departe si care ne dadea speranta ca totul va fi bine…

Pot spune ca intr-o mica masura cred ca am reusit sa creeam evenimente frumoase… si ma bucur de cate ori vad ca sunt tineri care inca mai cred in aceste lucruri si care se lupta si muncesc mult pentru visurile lor si se lupta pentru a continua sa faca lururile sa mearga mai departe.  

Trist este ca putini sunt cei care stiu si apreciaza cu adevarat munca de voluntar intr-o orgaizatie… dar poate se vor mai schimba lucrurile… vom vedea…

Eu vorbesc afacereza! TU?

Cum probabil ca unii dintre voi deja stiti, am invatat sa vorbesc afacereza… Cum? …pornind propria afacere – o agentie de turism HASHAS TRAVEL.

Astfel ca dupa cateva luni de munca intensa in care am invatat foarte multe lucruri noi si in care am incercat sa pornesc cu un prim pas in lumea afacerilor… pot spune cu mandrie ca am reusit… iata si dovada…

Pentru unii probabil ca nu inseamna mult dar prentru mine e un lucru mare sa vad zi de zi cum agantia se dezvolta prin munca mea…

Pot spune ca sunt foarte fericita ca am pornit pe acest drum, al antreprenoriatului!

Iarna incepe cu Mos Nicolae

…se spune ca iarna incepe cu Mos Nicolae…

Se stie din mosi stramosi ca el are o barba maaaaare alba si ca in fiecare an, scutaurandu-si tare barba, asterne peste intreaga lume, un val alb de zapada iar apoi merge pe la casele tuturor copiilor cuminti si imparte daruri…

Cam asta este povestea pe care o stiu eu despre Mos Niculai…

Imi amintesc cu mult drag de zilele de 5 decembrie ale fiecarui an, cand, impreuna cu sora mea, il asteptam pe Mos. Asteptarea nu era una linistita, ci dimpotriva, ne agitam foarte tare ca sa nu cumva sa ne ocoleasca mosul… ne spalam ghetutele, si nu doar o pereche, ci 2-3 crezand ca asa vom primii si mai multe daruri, faceam ordine luna in camera noastra, incercam sa fim cele mai cumintele fete, crezand ca nu se iau in calcul nazbatiile noastre din celelealte zile… si bineinteles… il pandeam pe mos… sa vedem cand va aparea…

Despre cadouri, ce pot sa spun este ca in ficare an primeam multe dulciuri… adica portocale, banane, mandarine, ciocolata AFRICANA cu alune, suc BRIFCOR si Pepsi, EUGENII, Ciocolata cu ROM, guma Turbo cu actibild :p … si alte bunatati ale vremii… ce-i drept, pentru cei de varsta mea… aceste daruri erau ceva minunat…
O data am primit chiar si un joc – PITICOT a fost ceva extraordinar pentru mine…

Tin minte ca intr-un an, copiii din curtea blocului mi-au spus ca de fapt nu exista Mosul… :( si ca parintii nostrii sunt cei care ne pun cadourile in cizmulite… si eram atat de suparata …de dezamagita, de intristata… incat m-am inteles cu sora mea sa ii urmarim pe parintii nostri sa vedem daca acest lucru este adevarat… Ei bine nu am reusit sa ii prindem cu mata-n sac… chiar daca i-am urmarit intreaga seara… si atunci …concluzia a fost ca MOSUL CHIAR EXISTA!!!

Ei bine eu chiar si acum vreau sa cred ca MOSUL EXISTA! Si sunt tare fericita cand vad ca saptamana asta toata lumea alearga de colo colo dupa cadouri…. pe care bineinteles ca le pune Mosul in ghetute…
:) Abia astept sa vad ce imi va pune si mie mosul in ghete… chiar am fost cuminte anul acesta… deci merit…

1 Decembrie 2009

La multi ani de ziua nationala a tuturor ROMANILOR!

Se pare ca tocmai azi de 1 Decembrie am hotarat sa incep a-mi scrie gandurile, ideile, trairile si bucuriile pe acest blog.

Speram, ca acest prim post pe blog sa aiba un ton pozitiv, in care sa scriu cu bucurie si cu mandria unei romance, despre toate evenimentele frumoase care au avut loc azi in toata tara si despre cum petrec toti romanii aceasta zi speciala pentru noi…    insa, sunt profund dezamagita de faptul ca si in aceasta zi, presa duduie despre incidentele produse la Timisoara…  despre atacuri electorale,  despre campanii de promovare a unuia sau a aluia…

Nu era mai frumos ca macar o zi din acest an sa o dedicam in totalitate sarbatoririi zilei nationale? Fara atacuri electorale… fara critici la adresa paralmentarilor… fara tristete, fara griji… fara suparari… doar veselie… cam asa mi-am imaginat eu ca va fi 1 Decembrie!

Poate anul viitor va fi mai bine…   Cel putin nu vom fi in plina campanie electorala…

LA MULTI ANI ROMANIA!